un ochi priveste...pentru amandoi

asa...pe banca...in parc...o zi de iarna...pustiu...vara tot mai sunt ceva suflete pe acolo...

un tanar...pe banca...isi strnage hainele pe el...incercand sa scape de gerul naprasnic...viscol...durerea degetelor inghetate...a buzelor...vinete...a ochilor...si a sufletului...

se gandeste...la ce?

cum ar fi...ca in acel pustiu alb sa treaca cineva...

si acel cineva...trece...pe langa el..la brat cu cineva...ei nu sufera de frig si durere...ei au haine groase...buzele si obrajii rosii, hainele le tin de cald...insa lui...acelui suflet sarac...ii lipsesc toate acestea...frumoasa imagine...ei doi...el singur...ochii lui sunt prea greu de deschis pentru a vedea cine este...si chiar daca aude miscare...nu poate face nimic...nepasarea e prea mare...iarna a inghetat si sufletul lor...a celor...care sunt dezghetati...

vara...

el...nu mai sufera de frig...cei doi...sunt inca in acel peisaj...

toamna la fel...

ma intreb...daca am vedea un om suferind...in vara...am putea dezgheta un suflet...???

si daca da care ar fi rasplata...

poate...ca nici una materiala...si cea spirituala ar fi mult prea mica...???